Seara,ora 7.Savurez o tigara pe malul Crisului,cu vederea inspre Primarie.Incep sa gandesc despre tainele,esentele centrului oradea.Primaria,Vulturul Negru,Palatul baroc.Toate renovate,frumoase,se simt revigorate dupa lungul chin in care au fost ignorate si torturate de regimul comunist.Obositele relicve eclipste de blocurile gri si sumbre din cartierele care invecineaza aristocraticul Centru.Astfel,aceste opere arhitecturale raman sursa de iluminare culturala si spirituala a orasului nostru,care dau complexitate acestui oras,turnurile grii oferind doar simplitate si staticism,ramasitele unui cosmar vulgar nestins din societatea noastra imperfecta si deficitara.Privirea mea este atintita asupra unei salcii vechi de cand Oradea.Una dintre martorii transformarii orasului,alaturi de omniprezentul Cris.Salcia actioneaza uman,parca soptind crisului ca doi prieteni batrani.Trec pe strazi dezolante,de un gri deschis ironizat de PET-urile portocalii.
